timpul meu se măsoară în cuvinte anii mei se numără în povești trecerea lor nu e trecere e rămânere și adăugare... fiecare ceas adaugă cuvinte fiecare zi înaripează gânduri lunile adună anotimpuri de idei și înțelesuri păstrate în lumina caldă a unor neuitări... cuvintele nu trec ele rămân în poveste, iar povestea continuă an de an, cu pași mici prin cuvinte des întâlnite, sau surprize mari în cuvinte crezute uitate, cu nerostiri încăpute în vise și bucurii tresărite în inima unor sensuri adânci din când în când, în subsolul unei pagini, zâmbesc un semn de stea ca o sărbătoare a bucuriei de ea, de povestea mea și în câteva necuvinte sorb o tăcere într-un gând spumos și-mi pun o dorință... pentru ea.
sâmbătă, 31 mai 2025