- Mă doare lipsa ta, floare aleasă, Și-mi curg prin versuri lacrimi de cerneală De parc-ar fi o ploaie tropicală – Să fie dragostea contagioasă? Cât îmi doresc să dorm lângă tulpină, Când te apleci să mă stropești cu rouă, Să-ți crească-n primăvara asta nouă În trupul meu un fir din rădăcină, Să beau nectar divin dintr-o petală, Un strop să gust, dar timpul nu mă lasă Nici să te-ating, deși mi-ai fost mireasă, Iar depărtarea-i lungă, ca o boală. - Mă doare timpul care-şi diluează Secundele în porţelanul pielii, Dar nici un gest nu-mi mai argumentează Plimbarea pe cărarea îndoielii, Deşi motive-am căutat prin crângul Primăvăratic al iubirii noastre. Tu crezi cumva că am păşit cu stângul Prin iarba verde-a viselor albastre? Sau poate ne-am jucat făcând risipă De frumuseţe, aducând acasă O primăvară-n fiecare clipă, Când soarele stătea cu noi la masă. Ioan Grigoraș & Liliana Trif