Să fii poemul meu

- Îmi bate primăvara la fereastră
Cu fluturi mov şi flori de liliac,
Se-nalţă-n zbor o pasăre măiastră,
Iar lebedele se întorc pe lac

Şi desenează cu aripa-n apă
Cercuri albastre-n tânguiri de vânt
Ca două lacrimi care curg şi sapă,
În valuri albe, urme de cuvânt.

Eu caligrafiez un gând nostalgic,
Un anotimp te-a vrut definitiv
Primăvăratic ca pe un punct nevralgic
Să fii poemul meu introspectiv.

- Mi-atât de dor de verdele pădurii,
De trilul dimineţilor de mai,
Sărutul tău rămas în colţul gurii
Şi zâmbetul ce mă ruga: “Mai stai...

Întârzie, iubito, lângă mine
Să depănăm în joacă amintiri...”
E martie, dar primăvara vine
Ca un păcat şi-ţi fac destăinuiri.

Să-ţi fiu poem e ca şi cum din toate
Minunile acestui univers
M-ai aduna cu mâinile curate
Să mă cuprinzi în roua unui vers.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif