Să te mai chem în patul de-altădată În care-ai cunoscut,de-atâtea ori,iubirea? Ori să-ți cerșesc amorul,bucată cu bucată, Primind,în schimb,doar amăgirea? La pieptu-mi să te chem,să mă săruți, Cu buzele-ți fierbinți ca focul, Ori să te las,să fim necunoscuți, Rostind: „așa ne-a fost sorocul?” Să te mai chem,să simți cum arde, De dor,o inimă ce te-a iubit? Ori poate,de-ale sale pericarde Nu îți mai pasă,te-ai răcit? O să te chem,că dor mi-a fost,femeie, La sânu-ți liniștea să îmi găsesc, Și sper,ca lângă tine să se-ncheie, Această negură,în care rătăcesc!