Încă o noapte de război Și dimineți încoronate, De poezia unei veri A cărei singure dorințe moarte, Se va-nfiripa, toamna prin lanuri Privind, cu greu, la stele, Amestecate cu noroi Și lacrimi de durere. Mai stinge iar regrete reci În poezii și nopți amare, Căci te aștept. Coboară! Sunt iar la tine-n bloc, la scară. Și-a mai trecut iarăși o vară, Iar tu, pe-aici, tot n-ai venit, Să luminezi, din nou, iarăși strada Pe care noi, ne-am întâlnit. Sugrumă, iar singurătatea, Cum niciun demon, n-o s-o facă, Și privește-mă de la fereastră În orice ceas al nopții, Cum rătăcesc gânduri pustii Pe străzile acestea reci... Din veșnicii întunecate. Mai trec din când în când Să mă așez, pe acea primă bancă, Sperând ca-i să revii Pe singura alee, Ce-ți poartă astăzi numele.
sâmbătă, 31 mai 2025