Să ne bucurăm iubito, că e toamnă! S-a dus iubito vara, de aseară, de când a început să bată tare vântul, haide să ascundem în cămară speranțele pe care ni le dă pământul! Hai să punem zilele-n borcane, să aibă gust dulceag de saramură, să simțim pe buze gusturi suverane atunci când noi, ne-om săruta pe gură! Iar diminețile, când cade bruma grea, ne fie nouă ca cele dinainte, ascunse-n câte-o ceașcă mare de cafea, și amăruie și neagră și fierbinte! Și dacă toamna pe la geam ne strigă, să ascundem vara, atât cât ne-a rămas, să punem foc iubito, sub un vas, și-un rest de vară să-l facem mămăligă! Te-aș mai ruga să punem în cămară, vreo două jumătăți curate de rachiu, când beau din el la iarnă, să nu știu dacă afară-i toamnă sau tot vară! Bate mai tare vântul și înseamnă că vom pune rodul verii în borcane, ne-așteaptă iarna cu vechile-i capcane, dar să ne bucurăm iubito, că e toamnă!
sâmbătă, 31 mai 2025