Să ne iubim, iubite!

Să ne iubim, iubite!

Ce mi-a rămas din tot ce a fost?                    
Mă-nsoțești prin gănduri deseori,                
Cu ochii închiși privesc anost                                      
Și te zăresc pe un câmp cu flori.                    

Voaluri albe-ți scurg suirea,                            
Și pare că te-ndrepți spre mine,                     
M-a prins de mână unduirea                           
Unei făpturi,... ce nu mai vine.                       

Întind o mână, apoi doua,                                                       
Dar nu am ce strânge în brațe,                       
Și stropii te doresc, te plouă,                            
Poftirea-i gata să înhațe.                                  

Vreau să știu că-i realitate,                               
M-am săturat să cred  în vise,                         
Îți dau săruturile toate...                                         
Să-mi dai trăirile promise.                                 

De azi sunt iubite rostul tău!                           
Visul tău, în realitate,                                       
A zburat timpul și-mi pare rău                          
De clipele ce-au fost uitate.                              

Multă dorință am adunat                                  
În doua inimi răvășite,                                       
Și acum, când ceasul a sunat,                            
Mi-e dor să ne iubim, iubite! 

Autor: Gabriel Stănciulescu