să ne ascundem de mărire în aripa unui fluture de amurg neadormit de uitări de foamea prea foame în stropul de ninsoare din tic-tac-ul ceasului de la intersecţia zilei cu noaptea de sfântul Dumitru când copii priveam focurile de ciulini în care pocneau castanele şi nu mai simţeam altă foame decât albastrul sângeriu departe să scriem astfel poezia fără rame cum în verile când nu ne miram dacă râul nu mai are maluri şi curge din inimă în inimă înfăşurându-se ca o eşarfă pusă la uscat între două degete de pruni de ploile îngheţate să ne ascundem când bat năuce în suflete cum în prima ninsoare liniştită de care am ştiut să ducem la gură lumina zilei acesteia cu sfințenie, ca un prunc să ne sprijinim frunţile de aer grele de infinituri, ne unduiesc puţin dar numai pentru poezia pe care-o scriem astfel printre tei zborul fluturilor de lumină scrie basm – Copyright Mariana Fulger
sâmbătă, 31 mai 2025