Privește cum ninge noiembrie, Copacii ți s-au dezbrăcat de haine, Mă îmbraci cu veșmânt de poezie, Să gust din miezul dorului de mâine. Să ningă, s-acopere noroiul și bezna, La gura sobei să sorb dulceața artei. Și ce dacă vremurile au luat-o razna, Opresc clipa nebună în gara speranței... Și-mi iau bilet spre un anotimp mai bun, În bagaje îmi pun câteva amintiri șifonate, Regretelor le spun în șoaptă rămas-bun, De la fereastra visului cu miros de mușcate.