Îți amintești când erai copil și viața te ținea de mână să nu cazi, să nu te pierzi? Viața ta erau mama, tata, toți acei oameni uriași care știau și vedeau totul și-ți ofereau și ție porții mici din existența, când dulce, când amăruie.Tu gustai, însă nu te săturai cu firimituri; Doreai să știi și să vezi totul, să fii acel uriaș care mușcă din nori. Tu ești viața acum, și poți gusta porții mari din existența, când dulce, când amăruie; Știi și vezi totul, dar nu înțelegi nimic și ții străns de mână un copil să nu cazi, să nu te pierzi!