*dedicată V. L. * scriind pe labirinturi cu zboruri ”pe unghia sorții îmi joc începuturile femeie culeasă din însetările mele cu pensetă de vânturi tu ești pulsul în care-mi ascund îngenuncherile” imun la blestemul spațiului strigam a noapte sub ghilotina iubirii cu o golgotă plasture la intersecția aritmiilor învăț să te uit a tine împătimit iremediabil nu te mai caut din praful oaselor extrag amintirile ”era greu odată mai ușor cu o moarte dansam pentru tine iubito” și-acum arterele mai captează ecourile declarația ta încă recunoaște în brațe octavele primei atingeri miraculos am omorât timpul lăsându-i eternitatea să ne parcurgă cândva sub falange încolțeau zboruri desenam hărți stranii iubirii în carne tu plecai în pelerinaje periodic să-ți amintești cine ești eu oglindă abuream colțurile să nu sângerezi prea tare când îneci în mine toate genunile acum culeg depărtările din pupila apusului câte un ceai diluat de nostalgie transformă balansoarele în titanicul care duce visele dincolo de poartă oricare ar fi ea și îmblânzește furtunile rana zilei cangrenează sub tandrețe acvariul nu poate cuprinde oceanul din tine țărmul pielii tale e plin de alge soarele își coace vertebrele-n ele rumenește misterul zâmbetele aruncate în coșul de fructe nu vor vindeca de bulimie viața și nici rări cavalcadele celor patru cavaleri ești cea mai supusă răzvrătită a mea femeie și-mi ții riguroasă contabilitate înălțărilor
sâmbătă, 31 mai 2025