Să nu m-aștepți căci n-am să vin, m-ai vrut doar de plăcere, iar chipul tău mi-e azi străin, străin de-o mângâiere. Să nu m-aștepți zilele-n rând, cu simțuri doar fugare, chiar dacă azi te am în gând și gândul parcă doare. Să nu te temi că n-am venit, tu n-ai de ce te teme, doar timpul nostru e grăbit, grăbit și-n mine geme. Și să mă ierți că n-am venit, căci nu mai dorm de-o vreme, durerea iarăși m-a trezit, trezit sunt de blesteme… Autor, Mihail Janto