Să nu te temi, azi o să plouă iar... Lumina va păli îngândurată iar vântul va șopti despre zadar când la ferestre-nchise o să bată. O liniște cu tușe ivorii va luneca pe strada. O să-mi pară că se aude-un râset de copii ce se jucau în bălți odinioară. Dar ierburile toate vor cânta -nu le auzi?- sălbatice și ude. In parcul gol, în ploaie vor dansa cu trup de vânt și ceață paparude. Voi fi cu ele-o vreme, știu că-ți par când plouă ființă stranie, ciudată dar vântul prea șoptește a zadar când e lumina lumii-ngândurată...