Acum e un nesfârșit de ape, Când privești ai dureri de pleoape Și ne-om aminti sub ramuri de măslin, Iar Domnul ne-ar lua un suspin. Acum e bolnav tot pământul, Peste tot răsună doar cuvântul, Și nesimțite molecule de atom, Îl îmbolnăvesc puternic pe om. Domnul are o singură poruncă, Să nu purtăm viața ca pe-o perucă, El tot cei bun pe-acest pământ ne-a dat, Dar trebuie să nu cazi-n păcat. Trebuie să prinzi nemărginirea, Să ajuți și să naști din nou iubirea, Viața nu trebuie să fie un calvar, Trebuie să oferi cât mai multe-n dar.