S-A PORNIT ULTIMA TOAMNĂ

S-a pornit ultima toamnă 

S-a pornit ultima toamnă 
Biciuită-n ring de vânt 
Și un nor grăunțe ude, 
Reci, aruncă pe pământ.

Pe un ram în pomul vieții 
Plânge inima-n visare...
Ca o porumbiță albă 
A fost prinsă prin frunzare. 

Ea s-ar duce, n-are unde, 
Într-un ultim dorit zbor 
Ca să ardă între versuri 
Într-un șemineu de dor! 

Și când focu’ o prinde-n săbii 
De la jarul în răspăr, 
Din cenușă de la pene 
Va ieși miros de măr. 

23.09.2012