Să știe marinarii

- Ți-aș desena pe fiecare gleznă
O inimă străpunsă de-o săgeată,
Cerneala-i verde crud amestecată
Cu roșu-aprins să strălucească-n beznă,

Să știe marinarii de oriunde
Că portul cu sirene nu e dană
Să acosteze pentru o codană
Și să primească rest la trei secunde.

Ți-aș desena în palma dreapt-o hartă
Și te-aș ruga s-o ții mereu închisă,
Să scrii pe ea intrarea interzisă,
Doar mie să-mi arăți drumul spre poartă.

- Credeam c-ai înțeles că-ți aparține
Cetatea sufletului meu, iubite,
Frivolitatea dulcilor ispite
Nu vreau s-o gust. Am numai pentru tine

Un port pe țărmul căruia se sparge,
Nebun de dor, un val de pasiune,
Nimeni ca tine nu mi-a spus: „Minune,
Hai să legăm cu vise de catarge

Vele brodate cu lumini astrale
Și împreună să străbatem cerul.”
Doar tu în viața mea, corăbierul,
Iar gândurile mele-s ale tale!

Ioan Grigoraș &amp; Liliana Trif