SĂ TRĂIM FRUMOS Deşi el se credea nemuritor Poetul cel năimit de zburător S-a stins ca flacăra de lumânare Aprinsă drept un semn de închinare La ceasul spart al fructului oprit La care nimeni nu s-ar fi gândit Fără să simtă marele păcat Al unui gând cu grijă costumat Încât să pară şi frumos şi drept. Am aşteptat şi încă mai aştept Să lepădăm aceste straie rele Să recunoaştem jocul cel de iele În care ne-am lăsat cumva intraţi Să fim măcar acum adevăraţi Să ne privim senin, cu ochi curaţi Şi să spălăm greşelile trecute. Avem în faţă zile neştiute Pe care le putem trăi intens Dând adevărului din noi un sens Şi dând un sens acestei existenţe. Mai buni să fim şi fără reticenţe Să nu mai impartim in jur doar ură Să ne legăm cultură de cultură Şi crez de crez într-o divinitate De fapt pe oameni ura îi desparte. Hai să urâm mereu tot mă puţin Precum e albă floarea grea de crin Să ne cunoaştem fără măşti pe faţă. Hai să trăim frumos această viaţă!
sâmbătă, 31 mai 2025