S-a uscat cireșul

S-a uscat cireșu-n curtea noastră,  
vara s-a dus să-și caute de drum  
și toamna stă să plece. Mai adastă  
cât să-i dea calului un snop de fân.  

Pe drum devale, câinii stau la pândă,  
poate că trece vreun străin. Flămând  
e aerul de larma muribundă  
ce se auzea în zori de zi din crâng.  

Cosașii în câmp, m-ai au pân la chindie,  
n-a mai rămas în luncă mult de tras.  
Nici ei nu mai sunt mulți, s-au dus din glie  
pe la străini, pentru un scurt popas.  

Când s-or întoarce cine-o să-i mai știe,  
că tanti Leana , ieri parcă, a murit  
și tanti Lina astăzi mi-a spus mie  
că nea Costică n-o mai duce mult.  

Tristețea se așterne peste masă  
cum ai așterne pânzele de in  
și blidele sunt goale, nici o ceapă  
n-a mai rămas, cosașii sunt flămânzi.  

Pe prispa casei un copil și-așterne  
câteva cărți dar tremură, plăpând.  
Îi spune mamei că nu trece clasa,  
cum să învețe carte așa flămând?!  

În curte focul pâlpâie, surcele  
abia au mai rămas și pe-nserat  
cu ce-o să mai gătească mama?! În stele  
trimite biata plânsul ei sărac.  

S-a uscat cireșu-n curtea casei  
și babele din sat au cam plecat  
spre cimitirul unde de o vreme  
n-a mai fost nimeni. Toate s-au uscat...  

Pustiul se întinde. Pălămida  
parcă l-ar fi născut din firul ei.  
În satul meu de atât de multă vreme  
nici strop de apă nu mai ai să bei!  

Și drumul s-a închis de atâta vreme  
decând picior de om n-a mai călcat.  
Hai mamă, vino să m-ajuți la teme  
Vreau să învăț să mergem la oraș!  

04.10.2018