Într-un târg, ceva mai mare, De pe ale noastre plaiuri, Unde se mai trag buhaiuri Pe la zi de sărbătoare, S-a-ntâmplat unei mămici Ce sorocul îi venise, De ceva ce nu gândise S-aibă parte. Chiar aici. A născut boboc de fată Într-o bună zi cu soare, Dar, din pură întâmplare, A primit în schimb o altă Frumuseţe de copilă, Tot născută în spital. Iar de pare-vă banal, Staţi să mai întorc o filă: Asistenta, ferm convinsă Că nu-i loc de nici o şagă, Îi tot scoate din desagă Argumente, ca respinsă Copiliţa să nu fie, De mămica stabilită De spital, sau de ursită, Drept părinte pe vecie. - Haideţi doamnă! N-aţi născut-o nu mai repede de Joi, În spital, aici, la noi, În frumoasă zi de toamnă? De vă aduceam din grabă Nu fetiţă, ci băiat, Să îmi tot fi reproşat Că memoria mi-e slabă! Sau poate cumva culoarea De-ar fi fost mult mai închisă, Doamnă scumpă şi distinsă, V-aş fi înţeles mirarea. Dar aşa? Cât sănătoasă Şi frumoasă e de fel, Să vă bucuraţi de el Şi puteţi să-l luaţi acasă. Se întreabă-atunci mămica, Buimăcită, toată plânsă: Sunt la Camera ascunsă? Că deja mă prinde frica.
joi, 19 iunie 2025