Să vrei...

N-ai vrea...ai vrea...nu te-nțeleg,
un buchet de flori de ziua ta?
Nu e c-aș vrea, cumva, să dreg
crâmpei de cer de vară grea...

N-ai vrea...ai vrea...să numeri iar
trandafirii roși din buchet,
știi că-s mulți...da' ai vrea, in dar,
cât mai des să mă repet!

Tristețile amintirilor in amăgire mor
cu teama de asfințit și vreme rea,
Cerul se proptește in ochii tăi cu dor,
plângând de fericire, acum, ai vrea!

De-ar fi să vrei cu-adevărat,
ca toamna s-o împărțim la doi,
hai să ne iubim ca altădat',
făr' să privim in jos sau înapoi!