Privirea mea tot orizontul l-a cuprins – Eu nu mai ştiu nimic de tine, nu mai ştiu… Caişii noştri-au înflorit, apoi au nins, Nu mai puteau s-aştepte, e deja târziu, Iar liliacul alb, ce-l îndrăgeai într-una, Îmi pare şi mai trist acuma, fără tine Şi florile-i căzură, una câte una, Mai rar, sperând că poate cea iubită vine. Aud şi-acum al glasului tău drag ecou Şi ştiu că vei veni la mine, ca-ntr-un vis, Când iar vor fi pe ram flori albe de cais Şi liliacul alb va înflori din nou. Îmi zvântă lacrima căzută pe furiş, Şăgalnic, vântul, când se joacă prin frunziş.
sâmbătă, 31 mai 2025