ca un cal nebun, pe o tablã pãtatã, cu o inimã albã, de pioni apãratã, eu spre tine plec. sar peste toți, peste toți trec, din mâna rece a pãtratelor ȋntunecate, sã te eliberez. te vãd nemișcatã, prinsã-n idei de gheațã, regina mea capturatã, unicu-mi crez. mã opresc ȋn fața ta, și nebunii mã atacã, pioni de smoalã ȋntre noi apar, dar cu toții n-au ce sã ne facã, mã privești și exist iar. Dar apoi pornești, privirea-ți devine neagrã, iar adevãrul, devine crud, ȋntre noi, o lume uitatã, și glasul adorat ȋl aud.. șah mat.