Nu mă atinge iar, mințeai, mușcând cuvintele de gât până la sânge, dar știi și tu că ceea ce ajunge la mine în urechi e ce-ți doreai și ceea ce privirea vorbele-ți înfrânge. Mi-am ascuțit în flori de câmp de mac toți dinții neschimbați de lapte și am mușcat adânc cu ei din noapte din gâtu-i, înfometat precum un brac, lăsând cuvintele să le înghiți aproape moarte. De botu-mi umed, ca de-un bici atârnă șoapte sfâșiate în timp ce îmi săpai pe spate cu unghiile morminte mici.
sâmbătă, 31 mai 2025