Sala de așteptare

Ce liniște e în sala 
De așteptare !
La ușă, cineva
Cu-nfrigurare,
Mai bate, o bătaie
Atât de-nceată,
Că nu ști dacă
A bătut vreodată.
Și ușa se deschide
Și-ncet lasă,
Un suflet amărât
Să se-ncălzească
Îl așează-n pat
Și patul îl primește,
Cu mila-i ultimă
Îl învelește.
Și pune peste el
O mică șansă,
Îi dă să bea
O ultimă speranță.
Și când sărmana ființă
Se-ncălzește,
Îi scoate sufletul
Și-l cântărește.
Dar cine știe 
Câte grame are,
Păcatul ce îl poartă
Fiecare !