Sala-i mare, strălucită, Masa-i albă, oaspeţi mulţi, Vorbe dulci să tot asculţi – Şi lumina-i îndrăgită De ochi lucii, de ochi mulţi. Icia unii stau alene Şi visează şi gândesc, Colo alţii chiuiesc, Iar femei cu lunge gene Râd în taină şi privesc. Una face că nu vede Şi cu capul stă plecat, Pe când ochii, -namorat, A lor raze îşi repede La străinul întristat. La străin cu fruntea pală Şi cu părul ca de corb – Buzele ei roşii sorb Când în braţe şi pe poală Doarme dus amorul orb.
