În glorie deplină Întâmpin ruină ! Columnă marmoree, A ta istorie, A ta platonică izbândă E aur, purpură, scânteie - Fi-va veșnic o grandoare, O splendoare, A ta mândră epopee ! Triglife ,metope dăltuite Așteaptă în șir înlănțuite, Ridică-n zări spirit lumesc Un doric trunchi nepământesc. Pe drum în lung desăvârșit Se-ntind coloane-n infinit, Himeric vis de simetrie Creat perfect în armonie. Toate-s lumi nedeslușite, Albe veacuri de granite- Fiți cu mine, zei , Purtați-mă-n avânt plenar Și-arătați-mi Forma pură, cea mai dreaptă, Al perfecției ideal ! Gotică grandoare În alai de sărbătoare! Contrafort mistic , Te întâmpin, măreție sumbră, Ev sculptat în arc de umbră; Cânt nocturn și nelumesc, Fiori îmi dai, căci deslușesc Mai mult decât trecutul tău celest. A ta turlă, a ta formă alungită Zidește-n timp formă finită- Însă piatra ce-o ascunzi în tine, Piatra ce-o resimt, esența vie, Poartă-n sine veșnicie. Căci în simetrie plină Mă închin și văd lumină, Vise întregi de perfecțiuni, Veacuri de înțelepciuni- Tu păstrează-le în tine, Le păstrează falnic, stând Ca un far mândru și sfânt. *** Dar lumina ce răsare acum Unică îmi e pe drum, Măiestria ce o simt când te privesc Sfidează orice chip ceresc. Timpul cerne-n lung etern O creație, un infern De ispite ideale Și de simetrii reale- Însă chiar și-un infinit le va uita Căci tu dăinui peste timp,iubita mea.
sâmbătă, 31 mai 2025