Şansă de tânăr robotită

Tu de ce să fii aspră şi rea,
şansă de tânăr robotită?!
Ştiu azi că-n galaxii o stea
îmi este mie hărăzită.

Lumea, totuşi, am deprins-o
cu ecoul paşilor mei;
speranţa nu mi-am ucis-o,
anii sunt ca florile de tei.

Tot sorb apă vie de izvoare,
alergând prin spice de grâu,
inspirând minunea de soare
şi primenit ca apa unui râu.

Tu de ce să fii aspră şi rea,
şansă de tânăr robotită?!
Ştiu mereu că-n galaxii o stea
îmi este mie hărăzită.