Sar nasturii

Sar nasturii gândirii mele,
Lăsându-mi raţiunea goală,
Pe-obraji cad lacrimile grele
Rostogolindu-se în poală.

M- aud tǎcând neîncetat,
Ca un sǎrman pierdut sihastru
În colţul rece-marmorat
Sub bolta cerului albastru.

Aş vrea să cânt, să râd aş vrea,
Aş vrea să cer ceva anume,
S-abat privirea lumii grea
De la dorinţa sǎ sugrume!

Sar nasturii gândirii mele,
Şi raţiunea se-nfioarǎ,
Plictisu-mi fierbe în ulcele
Pe plita sobei de la ţarǎ.