Fulgerul își ascute tăișul În norii sălbatici de humă, Vântul răvășește frunzișul, Tună și plouă cu spumă ! Lângă țărmul pustiu și abrupt Pășesc cu mâhnire și teamă, Nemernică, furtuna a rupt, Faleza ce trăiește o dramă ! Ascult bocetul ei vântuit Sugrumat de valuri flămânde, Plajele au rămas doar un mit Pierdut între pietre și unde ! Salcâmii se-agață de maluri, Cu spinii de viață se prind. Dar pierd pas cu pas idealuri, Din lutul clisos se desprind. Ei cheamă în sprijin neantul Intrat de mult timp în vacanță, Plângând, tot privind spre înaltul, Au rămas fără nici o speranță. Dar cin’ să le-audă suspinul Când marea le pradă pădurea, Când bântuie moartea și chinul Fără ai atinge securea, Și când toți acei responsabili De țară, de maluri ce mor, Devin peste noapte contabili Și-și numără banii de zor, Cu toții trăim în dizgrații Pe plaje rănite și chele, Guvernul vrea numai ovatii, Salcâmii se sting printre vele !
sâmbătă, 31 mai 2025