Sărut mâna, Mamă Floare

Mândra floare de sulfină,
Plecă dis-de-dimineață
Cu o veche mandolină
La serbarea din colină.

Fiindcă-i neam cu altă floare
Are casa mai la vale,
Iar surorile ei, două,
Sună-n clopoței de rouă.

Floricica se opri,
Cu tulpina-n poartă bate,
– Sărut mâna, Mamă Floare:
Uită-te cât sunt de mare !

În  căsuţa  din colină,
Ceasul bate în surdină
Și vestește-n grabă mare.
Că e noapte la hotare.

Veni noaptea cea albastră,
Însă floricica noastră
Prinse Luna de spinare
Și urcă în Caru’ Mare.