Sărutul

Spre seară a fost atunci, demult. 
Părea o seară ca oricare, 
Când luați de-a vieților tumult 
Ne-am cunoscut din întâmplare. 

Parcă venisei dintr-un vis ,
Frumoasă, ageră, sprințară, 
Ce îmi fusese-odat’ promis 
În vremuri de odinioară .

Vrăjit de frumusețea ta 
În ochii tăi eu m-am pierdut ,
Privirea ce n-o pot uita 
M-a fermecat de la-nceput. 

Iar buzele-ți mișcau alene-n 
Cuvinte poate fără rost ,
Răspunsul meu la-a tale vorbe 
Sărutul meu duios a fost .

Simțeam dulceața gurii tale, 
Aroma fragedă, savoarea ,
Pierdut eram inr-o visare ,
Ardeam acum de nerăbdarea 

Să te cunosc, să-ți simț făptura, 
Întreaga-ți formă diafană, 
Dar nu-mi puteam desprinde gura 
De gura ta de fetișcană. 

Mă subjuga ființa ta, 
Eram deplin legat de ține, 
Nicicând nu voi putea uita 
Gurița ta cu-arome fine. 

Ne-am cunoscut din întâmplare, 
În parc, pe-alee, la plimbare, 
În gând ți-am dat o sărutare, 
Necunoscuto oarecare. 

Căprar Florin