Să-ţi aminteşti, copile drag De sfatul dat, acasă Când tatăl îţi şoptea în prag Ca să rămâi..! Pe drum, pribeag Tu să nu pleci de-acasă... Ai vrut viaţa să-ţi petreci Fără de remuşcare Că-i laşi în suflet când tu pleci Neostoite doruri reci Şi-n ochi, lacrimi amare!. De tine s-a apropiat Măicuţă ta cea bună... O, ai uitat cum o iubeai Când te ţinea de mână? Micuţ în ochii tăi erai Şi ea.. zâna frumoasă... Acum, nu mai asculţi de ea C-a-mbătrănit măicuţa ta Şi de-al ei sfat nu-ţi pasă... Te duci aşa fără să ştii Ce roşcove te-aşteaptă Tu crezi că numai bucurii Care vor ţine zile mii, Găseşti pe calea lată?... Că lumea îţi va oferi Belşug şi-ndestulare? Odat-acestea vor pieri Şi cine te va mântui Din drumul de pierzare? Adu-ţi aminte dragul meu Copil.. de a ta casă... De-nvăţătura ce-ai primit Bogată şi aleasă... Viaţa, nu ţi-o da la porci La roşcovele-amare, Acum e timpul să te-ntorci Să vii să-ţi ceri iertare Acum e timpul hotărât Din cer. Din veşnicie.. Te-aşteaptă cerul tot, plângând În lacrimi multe- o mie... Iar în căsuţa-n care-ai stat Şi te-ai făcut tu, mare, Te-aşteapt-un tată-ndurerat Şi-o mamă.. iubitoare! 14.09.2015
sâmbătă, 31 mai 2025