Să-ți vindec suferința cu o îmbrățișare

Să-ți vindec suferința cu o îmbrățișare       

Mă rog la Cer să-ți ia tristețea,                         
Mă rog la tot ce ne înconjoară,                          
Mă doare, îți piere frumusețea                         
Și-ti plânge șarmul de odinioară.                     

Ceva-n străfunduri te afectează,                                   
Nu cred că ți-ai pierdut voința,       
Ia-mi inima, ce în van oftează,                           
Și în noi se va trezi dorința.                            

Ți-aș dărui liniștea naturii,                                 
Din linul zbor ce-l poartă un stol,                     
Iar printre dalbe flori din crânguri                    
Să-mi fii azurul serii, un simbol.                         

Iubirea ne vrea iar împreună,                             
Ne va învăța ce-i împlinirea,                                 
Și savurând pofta diurnă...                                
În neant să piară rătăcirea.                                  

Vom fi perechea mult dorită,                        
Cadoul meu, este o urare:                                   
Să îți vindec suferința, toată,                               
C-un sărut și o îmbrățișare.                              

Autor: Gabriel Stănciulescu

Autor: Gabriel Stănciulescu