S-avem milǎ

Nu mi-e fricǎ de reproşuri
Aduse de-o-ntreagǎ lume
Ce poartǎ frumoase cloşuri,
Chiar de fiţe,
Printre glume.
Numai Cel de Sus e-n drept
Sǎ îmi facǎ
Zile grele,
Lumea mare, lumea micǎ
Nu mǎ tulburǎ,
Cǎ-s rele.
Şi de ce crezi cǎ lumea,
Presupusǎ ,,cultivatǎ”,
Urǎşte religia
Ca o ,,curcǎ”
Râzgâiatǎ?
Mi-aş lua o libertate
Şi în drept, şi de duratǎ
Doar ca sǎ rǎspund aşa:
O urǎşte doar de teamǎ
C-o sǎ afle, cine ştie,
Cǎ este adevǎratǎ.
De aceea, pentru dânsa,
S-avem milǎ de nu crede.
Şi aşa-i nefericitǎ,
Cǎ e oarbǎ
Şi nu vede.