mă apropii de bătrânețe și tot ascund sub haină scâncetele de copil Doamne, în urma tuturora mereu rămân! melancolia și golul îmi sprijină prea-plinul, piedicile și nehotărârea în locul meu hotărăsc, deodată cu spaima speranța mă vizitează un secol încă de-aș mai trăi nu mi-ar ajunge vremea să-mi plâng pe pământ, până la capăt, viața aceasta pe care tocmai o pierd
Similar
