De multe ori, în vremuri fără nume, am încercat să urc către un vis, iar anii mi-au fost pași de-nțelepciune pe scara ridicată din abis. Am fost un zmeu sperând la libertate, tot deșirând al vieții tainic ghem. Tristeți si bucurii, amestecate, mi-au fost drept adiere sau blestem. Am tot urcat pe ale vieții trepte și zbor mi-a fost prea crudul meu amor. Am tot sperat ca cerul să îndrepte culoarea unui crud și trist decor. Pe treptele luminii, neumblate, am tot purtat speranța drept stindard, Că lumea va visa la libertate, Rupând a’ sale giulgiuri din bracard. Din crezul meu am construit o scară și te-am chemat alături să îmi fii, Uitând că libertatea e-o povară Ce-atrage uragane și stihii. Și curcubeu ai fost după furtună, unind eternul nou de ce-a fost vechi. Ai prins în a destinului cunună Iubiri și Crezuri, reformând perechi. Iți multumesc pentru a ta solie de-a străluci pe-al vieții tainic drum, Căci tu vei fi o scară spre vecie Și, fără tine, viața mea e scrum.
sâmbătă, 31 mai 2025