Negociez cu Dumnezeu ca oamenii să-nflorească şi pomii să iubească sub clar de anotimp, să fie un schimb de fiori. Printre ramuri de vise, simt chipul celui drag, mă leagă la ochi cu dragostea. Vrea să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea, unul în sufletul altuia. Tu trişezi şi-ţi deschizi din când în când inima, să mă zăreşti în irisul clipelor. Negociez cu timpul, să te văd mereu ca acum imună la miopia lumii. Prin ochi să-mi treacă Pământul, să văd tot ce n-am înţeles, culegând din oameni puterea de a vedea nevăzutul, iubirea de a înţelege nonsensul; prin vene să-mi curgă Cerul, să simt tot ce n-am trăit, culegând din îngeri, zborul neatins de căderi, lacrima nesorbită de zei. În noi înfrunzi-va lumina. Pe o pânza de destin noi doi ne legănăm ca nişte copii uitaţi de timp, mângâiaţi de viaţă…