Pamintul si-a improspatat beteala Si ca un faun s-a lungit la umbra lui E obosit. Pe ochi i se abate picoteala Sa nu adoarma-i face vint un uliu tehui S-a dezbracat si Dumnezeu de-o haina, Zvirlind-o in farime risipite-n iaz E cald. Lumina molcoma ca si o taina Isi moaie netedele brate-n apa, la zagaz.