Scoica a marii

Dacă te-am uitat ȋnchis ȋntr-o scoică,
Pe funduri de mare, singur ȋn beznă,
De ce n-ai strigat, Ȋmpărat peste ape,
Să-notăm ȋmpreună cu atolii de gleznă ?

Dacă n-am auzit valul cum sparge
Somnul marin al melcilor tăi,
De ce nu te-ai frânt, tu, zbor de catarge,
Ȋn ulciorul de vise de pe umerii mei ?

Dacă nu ţi-am simţit paşii pe valuri-
Corăbii albastre esuate-n corali,
De ce nu ȋmi dai ȋntâlnire pe maluri ?
Ţărmul e plin de arginţi şi vasali…