Se deapănă-amintirile în gânduri Ca lâna pe un caier într-un vis Prin fața ochilor se-aştern în rânduri Mărgăritare dintr-un scrin deschis. Un zarzăr în grădină, numai floare, C-o trenă de mireasă după el Are la braț forsiția ( un soare ! ) O salcie c-un trunchi tras prin inel Se-apleacă gingaș la a lor picioare Și le urează rod bogat de ploi (?) Un rug cu brațele agățătoare Zice în gând :"roade am vrea și noi"... Țâșnește-un stol de vrăbii - lăutarii Din crinolina nucului bătrân, Se-ncinge hora-n bătătura serii Laleaua cască leneș :"mai rămân ?" Ospătărițele, în grabă mare (Furnici ce cară-ntruna la bucate) Se poticnesc privind la Carul-Mare Și gură-cască, rămân nemâncate. Gutuiul japonez tot o văpaie Se rușinează de privirea lunii O salcie pletoasă și bălaie Așteaptă să vină în zbor, lăstunii. Când felinarele se-aprind pe cer Cu alungite umbre palide, Se-nvăluie grădina în mister Și scrinul amintirilor se-nchide.
sâmbătă, 31 mai 2025