Scrisoare

(unui prieten plecat pe lumea cealaltă)

Pe-aici sunt toate cum le ştii:
Din ziua-n care ai plecat,
Doar clipele-s mai cenuşii,
Iar noi prea mult nu ne-am schimbat,

Suntem la fel de furioşi.
Să umplem timpul, uneori,
Mai dăm cu pietre-n păcătoşi,
Călcăm pe flori nepăsători,

Ne batem joc de cel mărunt,
Mai prindem câte-un cântec şi-l
Ucidem, căci prea multe sunt,
Mai înghiontim vreun copil,

Dar plângem când suntem loviţi,
Ne revoltăm când nu avem
Motive să fim preamăriţi.
Ni-i viaţa, parcă, un blestem!...

Suntem, mulţi, bolnavi de urât
(Iubirea-i dusă în poveşti)
Şi nu-mi doresc acum decât
Să fiu acolo unde eşti.