Vă sărut cu buzele mele murdare pe frunte, pe mâini, pe picioare, pe răni, pe lanţuri, zăbrele, pe sufletele prefăcute în stele, şi vă mulţumesc cu răsăritul, cu amurgul, cu muntele, cu marea, pentru sângele, lacrimile, puroiul, sudoarea cu care aţi udat Grădina Maicii Domnului în care au început deja să crească florile ce nu mai ştiu să se ofilească, şi care-ţi surâd când ierţi şi iubeşti, ale unei noi primăveri româneşti!