Să te cobori voiam, să vii la mine Și să te lași de suflu și cuvânt, Căci ziua ta de sus e mult prea lungă, Iar noaptea- mult prea scurtă pe Pământ. Tu te înalți acum prin universuri Și nu mai luminezi la geamul meu, Iar eu prin lumi caut o boltă care Să uite de nicicând și de mereu. Să ne topim mai drag ca niciodată Și să plutim pe-un cosmos plin de dor, Iar toată mângâierea vocii mele Să-ți fie veșnic aripă în zbor. Să-ți cânte numai liniștea pe gene Și să te-oferi complet și făr’ de grai, Iar toată viața din privirea-ți scurtă Să-mi fie veșnic muchie de rai. Să piară tot din jur în armonie Și astrele să susure în cor, Iar noi din chip și vorbă de trăire Să ne unim de-a pururi prin amor. Să cucerim eterne începuturi Lipsite de noțiunile de vreme, Iar noi să ne-alinăm singurătatea Trăind numai prin cântec și poeme. Tu poate ai uitat de al meu nume Și nu mă mai pictezi din amintiri, Iar eu degeaba îți aștept răspunsul Și mă dezic de soartă și simțiri. Să mă auzi eu vreau, să crezi în mine, Să nu te lași de suflu și cuvant, Căzi ziua ta de sus e mult prea lungă, Iar noaptea- mult prea scurtă pe Pământ.
sâmbătă, 31 mai 2025