Îţi scriu, măi naşule,-o scrisoare, Cum rar îţi scriu, doar că acum Sunt frământat de-o întrebare Ce nu-i găsesc răspuns nicicum, Şi aş dori, c-aşa-i corect, Să aflu de la dumneata, Pe naşa, eu, cât o respect, S-o-ntreb nu m-aş încumeta; Aveţi şi-acum, pe scurt îţi spui, Pendula aia,-n dormitor, Pe un perete prinsă-n cui, De mi-a plăcut pe vremi să mor, Iar voi, c-atâta mi-am dorit, Oameni atenţi şi plini de har, La nuntă, ştii, ne-aţi oferit Una identică în dar, Din tei, cadran fosforescent, C-am pus-o tot în dormitor, Şi-un gong ce bate,-aşa strident, Sculând şi morţii-ntr-un picior, Numai că eu nu-s şucărit, Doar Mărioara uneori, Când peste noapte sunt trezit De gong, mai mult de patru ori, Ca să descopăr, consternat, După…‘j-de ani de căsnicie… Pendula, care azi a stat… Mergea, de fapt, cu baterie! D-aia vrusei să ştiu ceva, Că…n-am probleme cu Măria… Pendula ce o ai matà… Tot naşa-i schimbă bateria? Valeriu Cercel
sâmbătă, 31 mai 2025