Când ziua de mâine va veni fără mine, aş vrea să nu plângi. Ştiu cât mă iubeşti, că te gândeşti la mine, mie îmi va fi dor de lume. Când umbra mea nu va mai fi pe pământ, vă rog să întelegeţi, că nu m-am risipit în vânt. Îngerul a venit, m-a luat de mână, apoi mi-a spus că sunt sfârşit şi trebuie să-l urmez, să las aici tot ce iubesc. Când am făcut pasul eram o lumină rece, lacrima-mi căzuse peste lume. Am zis în sine că totul trece, La fel se uită ochiul nevăzut, un nume. M-am gândit la voi, copiii mei cum aţi crescut, la tot ce v-am împărtăşit; cred că o să-mi crească aripi în necunoscut şi o să mă văd în umbra voastră, de-atât cât v-am iubit. M-aş întoarce pentr-o clipă să-mi iau rămas bun, lacrima să mi-o ridic din lume, fie cât o bătaie de aripă.
sâmbătă, 31 mai 2025