Eu recunosc că am făcut greşeala De a slăvi prea mult conducătorul Făcându-i ode şi-ndemnând chiar sala (să cânte): Partidul, Ceauşescu şi Poporul. Dar nu uitaţi că tot eu sunt cel care L-am criticat şi-am insuflat dorinţa De libertate, bunăstare şi schimbare Subtil, necenzurându-mi conştiinţa. Am făcut şi mult bine-n stânga-n dreapta Atât cât s-a putut, fără să-mi pese Periclitându-mi starea, familia şi casa Dar toate s-au uitat şi-s fapte şterse. De-aceea spun ca ultimă dorinţă Să mă iertaţi de v-am greşit vreodată Şi-mi fac adânc proces de conştiinţă Căci nu e om pe lume fără pată. Aş vrea ca să rămân în mintea voastră Doar un poet ce şi-a iubit mult ţara Ce a descoperit şi şlefuit talente Ce-au scormonit prin inimi cu chitara. Trecutul mi-l asum şi nu mi-e teamă Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o să-mi fie Nu m-am dezis de clasa proletară Şi am simţit că am o datorie. De a stârni în mintea tuturora Şi mai ales în suflete de tineri Că nu suntem o ţară oarecare Şi-avem destin măreţ şi vom fi liberi. Când noi cântam în sălile-arhipline Şi recitam pe voci de milioane Visam la Marea noastră Românie Şi vă-ndemnam: Treceţi batalioane! Un dor aş mai fi-avut, dar ce păcat Că n-am putut opri din cale vremea Să văd autostrada prin Carpaţi Din Chişinau-Arad cu via Ţebea. Sunt unii care mă lovesc şi-acuma Când m-am urcat la ceruri, ce oroare! Cuvinte grele-aruncă, nesimţire Şi toţi vor ca să cadă în picioare. Eu vă privesc de-aici de sus cu milă Aş vrea să fiţi mai buni dar nu se poate Se răsuceşte Ştefan în morminte De-atâta ură, pizmă, nedreptate. Îmi este jenă, silă, chiar mă bucur Că am plecat de-acolo, dar mă doare Când văd valori, talente, caractere Ce-şi fac familiile peste hotare. Ce sa vă spun, românii mei de bine Ce-aveţi sfială, bun simţ şi onoare Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Să ţineţi minte) Nu lăsaţi ţara călcată in picioare. Nu plecaţi capul, tineţi pieptu-n faţă Cu fruntea sus, să n-o coboare nimeni Să vă clădiţi cu toţii altă viaţă Mesaj către români de pretutindeni! Să iei aminte ţara mea de suflet Ia atitudine şi dă răul afară Unde s-a dus Grânarul Europei Banala ţara-industrial-agrară. Să iei aminte ţara mea de glorii Cu patimă ţi-o spun din nefiinţă Clădeşte-ţi viitorul pe trei sfinte Pe muncă, educaţie, credinţă. În timp ce vă îmbărbătez de-aicea Din ceruri şi din sfere tutelare Văd iarăşi vorbe grele prin ziare Pe forumuri, pe la televizoare. N-am omorât pe nimeni niciodată Nici când murim nu ni se mai dă pace La toţi găsiţi cusururi şi reproşuri Nu mai lăsaţi pe nimeni să se-mpace. Nu-mi stă în caracter dar mă doboară Limbaju-ascuns al poeziei mele Fir-ar să fie, nevertebrata ţară Cu oameni falşi şi plină de lichele. (Nu-mi stă în caracter dar mă doboară Limbaju-ascuns al poeziei mele Băga-mi-aş p–a să îmi bag de ţară Cu oameni falşi şi plină de lichele.)
sâmbătă, 19 aprilie 2025