Ești moartă, iubită și scumpă mamă, în genunchi, cu respect, mă închin; ai fost pentru noi, Doamnă de seamă ce ne-a conturat, ne-a făurit destin. Împreună cu frații, ne-ai ocrotit mereu, ne-ai ajutat să fim bărbați cu carte. Știm! Împreună cu noi, tu ai dus-o greu, ca să fim sănătoși, s-o ducem departe. Prin arșița anilor, și prin nopți albastre, ne-ai purtat de grijă, n-am murit de foame; ți-ai vândut chiar rochia pe la dezastre, n-ai lăsat odată, familia, să se destrame. Mamă, scumpă mamă, rămas-am doar eu să te plâng și azi, că nu te mai revăd; până acum, l-am tot păcălit pe Dumnezeu și-am scăpat de moarte și de prăpăd. Ca-n copilărie, eu, tot te aștept mereu Să ne faci pâine-n țest și cozonaci; căci fără tine, mamă, prezentul este greu și tot ne bagă, existența umilă-n draci.
marți, 29 iulie 2025