A încărunţit aerul dimineţii, dragul meu. Toamna uită să îmbrace primăvara luminii când noaptea se crapă de zi. E târziu în culori şi albul e tot mai devreme... tălpile iernii aleargă pe dealuri verdele ierbii ascuns în pământ. Aripile tac înfricate orizontul aproape înfrânt. Numai strugurii râd albastru şi verde şi lacom respiră miresme de vin sub frunze pe margini uscate... Ninge pe umerii toamnei, iubite, cu stele căzute din ceruri de gând. Nerăbdarea se-aşterne cuminte pe şoapte... mai pune un lemn să se-aprindă-n cuvânt şi hai mai aproape...
sâmbătă, 31 mai 2025