S-a rupt iubito floarea de cais În noaptea când în cer plângeau și zeii Că ochii tăi ce nu demult s-au stins Au lăcrimat de-au inundat evreii Îmi pare vremea smulsă din trecut Privindu-te la cât îmi ești de sfântă Mă tot gândesc la ziua de demult La clipa-n care eram miri la nuntă Îți amintești de micul nost' Azor Cățelul care ți-a purtat buchetul Mi-e dor de el, of, cât îmi e de dor Sper astăzi el să îți păzească pieptul N-aș vrea s-aud că mâine printre ploi Alergi de mână cu un blond mai galeș Să dai uitării ce-a fost între noi Și un nou tată să-i oferi lui Rareș Copilul meu cu ochii de cristal Mi-a moștenit privirea și tăria Când va fi mare într-un mod bizar Să poarte-n suflet, dorul și mândria Promite-mi Ano că îi spui de noi Că eu sunt cel ce l-a adus pe lume Nu-ți cer nimic, că încă-s la război Și în curând m-oi lecui de nume Mi-e dor de tine, ah, nu ai habar Cât îmi doresc ca să te țin de mână Aș vrea să fug acum de-acest coșmar Să stăm pe plăjă, noaptea, împreună Dar totu-i doar un vis ce-l simt vibrând Iar źiua asta este tot mai rece De-o vreme nu-mi simt pieptul nici arzând Nici rana de pe spate nu-mi mai trece Părinții mei ce zac pe sub mormânt Aprinde-le te rog, o lumânare Și spune-le că poate în curând Voi fi cu ei sub razele de soare Să nu m-aștepți în nopțile pustii Cu ochii pe fereastră zi și noapte Dac-ai citit scrisoarea tu să știi Că am murit acum un an jumate! Georgian Ionut Zamfira
sâmbătă, 31 mai 2025