Prima scrisoare de amor Când te-am văzut pentru întâiaşi dată, Simţeam că îmi vei fi a mea pe veci, N-ai să mă laşi cu buza dezumflată Luând ce n-ai pe tine şi să pleci, Că io ţi-o spun, mă ştii că nu fac glume, Satana de te-ar pune să greşeşti, Un altu’ mai frumos pe astă lume Şi mai deştept nicicând n-ai să găseşti ; Îţi scriu acum, plecat la vânătoare, Sper să slăbeşti un pic, măcar un gram, În frigider mai e ceva mâncare, Nişte costiţă şi-un pic de salam, Iar de nu vin, cumva, ucis de fiare, Eşti singura ce o iubesc, Adam Valeriu Cercel ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Scrisoarea a doua Când vii spre casă de la vânătoare Şi de mai eşti în viaţă, dă prin hală, Ia un purcel şi nişte vrăbioare, Că tot mereu îmi vii cu mâna goală, Iar pentru supă, un rasol baban Şi pătrunjel doar o legăturică, Un kil de păstârnac, un pic de hrean Şi poţi să tragi în piaţă şi-una mică, Iar de ajungi acas’ mai repejor, Fă supa, spală, cât te odihneşti Să nu cumva să uiţi de-aspirator… Eu mă gătesc puţin, la coafor, Aşa că poţi să faci tot ce doreşti, Eşti singurul din lume ce-l ador, Eva. Valeriu Cercel ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Ultima scrisoare de amor Îţi scriu din nou o ultimă scrisoare Să-ţi amintesc că te iubesc la fel, Sunt sigur că mă ştii, eu sunt Costel, Ne-am cunoscut anul trecut, la mare, Când am plătit, la cină, toată nota La cârciuma aceea-n Eforie, Eram pus la costum, cu pălărie, Iar tu erai cu scorpia de mă-ta; Nu te slăbea din ochi, să nu cazi pradă Tentaţiei de-a face vreun păcat, Dar noi, înamoraţi, ne-am descurcat Şi-n piept am tras-o fără să ne vadă, Urcai în bezna noapţii, drăgăstoasă, În papuceii albi şi-n capoţel, La cameră, la mine, în hotel, Căci cheia ţi-o pasasem pe sub masă, Şi-apoi, pe săturate, din amor Muşcam cu lăcomie şi-nfocare Pân’ ce pica tapetul de sudoare Şi ciucurii zburau de la covor; Te rog să-mi scrii că mi-e-mpotriva firii, Nu înţeleg fiindu-mi cu mirare, Ce căutau, în ziua despărţirii, Papucii albi la mă-ta în picioare?! Valeriu Cercel
sâmbătă, 31 mai 2025